Era odata,
pe o planeta albastra din univers,
o fetita singura
careia ii placea sa cante
la pietre
la apa
la frunze
la vant
la soare
la luna
la stele...
Cantecul ei era minunat,
insa putea fi auzit doar pe acea planeta.
Si-ar fi dorit ca muzica ei sa ajunga departe, departe, in univers
si era trista, caci cantecul ei nu putea fi auzit de copiii din celelalte stele.
Intr-o zi cu soare, fetita sedea cantand in iarba, pe malul unui lac...
Era atata frumusete in jur, insa ea nu-si putea impartasi bucuria cu nimeni.
O lacrima de tristete ii cazu in apa si in locul acela incepura sa apara cercuri, cercuri, cercuri care se tot indepartau in larg, ajungand pana pe malul celalalt al lacului.
(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((O))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Fetita deshise ochii plini de uimire, stiind ca asa trebuia sa arate instrumentul ei:
ca un cerc mare si lucios, ale carui sunete sa ajunga departe, departe, departe...
Se intinse in iarba inalta, cu ochii privind la cer.
Greierii cantau in jur si broscutele oracaiau,
aducand-i liniste si pace.
Vantul ii mangaia obrajii roz
si curand ea adormi in bratele pamantului.
Fetita iubea mult soarele, iar soarele o indragea si el.
Iubea mult si luna, iar luna o indragea si ea.
Iubea mult si stelele, iar stelele o indrageau si ele.
De aceea, soarele, luna si stelele se gandira cum sa o ajute pe fetita.
Se sfatuira si hotarara sa creeze pentru ea un instrument
ale carui sunete sa ajunga departe, departe, pe alte planete.
Creara un disc mare, argintiu, format din raze emanate de trupurile lor.
Raze de soare, raze de luna, raze de stele.
Si astfel lua nastere primul instrument ale carui sunete
puteau ajunge la toate planetele din univers.
Zambira cu totii multumiti si, in timp ce fetita dormea, il pusera incet in iarba.
Cand noaptea sosi, lumina lunii se reflecta pe suprafata cercului
si fetita se trezi mangaiata pe obraji de o lumina necunoscuta.
Deschise ochii plina de uimire si intelese pe loc ca acela era instrumentul
la care ea avea sa cante pentru a se face auzita si de ceilalti copii din stele.
Discul argintiu lucios avea alaturi o bagheta creata parca din lumina alba.
Fetita le lua in mana si cand atinse cercul cu bagheta,
acesta incepu sa scoata niste sunete puternice, nemaiauzite pana atunci...
((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((Baaaaammmmmmmm)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((Vaaaaammmmmmmm)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((Huuuuummmmmmmm)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((Duuuummmmmmmmm))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((Oooooooommmmmmm))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Acele sunete misterioase inaintau in cercuri tot mai largi, departe, departe, in univers, ajungand pana in muntii altor planete, de unde se intorceau inapoi, ca un ecou, pe planeta albastra.
Fetita intelese atunci ca sunetele acelea puteau fi auzite si de ceilalti copiii din univers,
caci niciun sunet cantat de ea pana atunci nu fusese atat de puternic, atat de lung si nu se intorsese niciodata inapoi la ea.
Copiii din alte stele auzira sunetele acelea misterioase
si se intrebara de unde veneau...
Oamenii mari le raspunsera ca probabil veneau de la clopotele templului din apropiere,
insa nimeni nu mai auzise pana atunci niste sunete pline de atata putere.
Caci ele faceau sa taca si vantul si marea si greierii…
Fetita, soarele, luna si stelele zambira atunci multumite, stiind ca sunetele instrumentului misterios ajungeau acum la inimile tuturor fiintelor de pe alte planete.
Ei l-au numit gong planetar si acesta canta de mii de ani in univers iar sunetele lui calatoresc fara oprire
(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((O))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.
Shirin Shanti
PS. Aceasta este prima povestioara pe care am scris-o si pe care o dedic cu recunostinta prietenilor nestiuti care m-au incurajat sa ma exprim in scris.
pe o planeta albastra din univers,
o fetita singura
careia ii placea sa cante
la pietre
la apa
la frunze
la vant
la soare
la luna
la stele...
Cantecul ei era minunat,
insa putea fi auzit doar pe acea planeta.
Si-ar fi dorit ca muzica ei sa ajunga departe, departe, in univers
si era trista, caci cantecul ei nu putea fi auzit de copiii din celelalte stele.
Intr-o zi cu soare, fetita sedea cantand in iarba, pe malul unui lac...
Era atata frumusete in jur, insa ea nu-si putea impartasi bucuria cu nimeni.
O lacrima de tristete ii cazu in apa si in locul acela incepura sa apara cercuri, cercuri, cercuri care se tot indepartau in larg, ajungand pana pe malul celalalt al lacului.
(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((O))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Fetita deshise ochii plini de uimire, stiind ca asa trebuia sa arate instrumentul ei:
ca un cerc mare si lucios, ale carui sunete sa ajunga departe, departe, departe...
Se intinse in iarba inalta, cu ochii privind la cer.
Greierii cantau in jur si broscutele oracaiau,
aducand-i liniste si pace.
Vantul ii mangaia obrajii roz
si curand ea adormi in bratele pamantului.
Fetita iubea mult soarele, iar soarele o indragea si el.
Iubea mult si luna, iar luna o indragea si ea.
Iubea mult si stelele, iar stelele o indrageau si ele.
De aceea, soarele, luna si stelele se gandira cum sa o ajute pe fetita.
Se sfatuira si hotarara sa creeze pentru ea un instrument
ale carui sunete sa ajunga departe, departe, pe alte planete.
Creara un disc mare, argintiu, format din raze emanate de trupurile lor.
Raze de soare, raze de luna, raze de stele.
Si astfel lua nastere primul instrument ale carui sunete
puteau ajunge la toate planetele din univers.
Zambira cu totii multumiti si, in timp ce fetita dormea, il pusera incet in iarba.
Cand noaptea sosi, lumina lunii se reflecta pe suprafata cercului
si fetita se trezi mangaiata pe obraji de o lumina necunoscuta.
Deschise ochii plina de uimire si intelese pe loc ca acela era instrumentul
la care ea avea sa cante pentru a se face auzita si de ceilalti copii din stele.
Discul argintiu lucios avea alaturi o bagheta creata parca din lumina alba.
Fetita le lua in mana si cand atinse cercul cu bagheta,
acesta incepu sa scoata niste sunete puternice, nemaiauzite pana atunci...
((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((Baaaaammmmmmmm)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((Vaaaaammmmmmmm)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((Huuuuummmmmmmm)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((Duuuummmmmmmmm))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((Oooooooommmmmmm))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Acele sunete misterioase inaintau in cercuri tot mai largi, departe, departe, in univers, ajungand pana in muntii altor planete, de unde se intorceau inapoi, ca un ecou, pe planeta albastra.
Fetita intelese atunci ca sunetele acelea puteau fi auzite si de ceilalti copiii din univers,
caci niciun sunet cantat de ea pana atunci nu fusese atat de puternic, atat de lung si nu se intorsese niciodata inapoi la ea.
Copiii din alte stele auzira sunetele acelea misterioase
si se intrebara de unde veneau...
Oamenii mari le raspunsera ca probabil veneau de la clopotele templului din apropiere,
insa nimeni nu mai auzise pana atunci niste sunete pline de atata putere.
Caci ele faceau sa taca si vantul si marea si greierii…
Fetita, soarele, luna si stelele zambira atunci multumite, stiind ca sunetele instrumentului misterios ajungeau acum la inimile tuturor fiintelor de pe alte planete.
Ei l-au numit gong planetar si acesta canta de mii de ani in univers iar sunetele lui calatoresc fara oprire
(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((O))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.
Shirin Shanti
PS. Aceasta este prima povestioara pe care am scris-o si pe care o dedic cu recunostinta prietenilor nestiuti care m-au incurajat sa ma exprim in scris.
RSS Feed
