Imi place sa caut. Sa caut un « ceva », fara sa stiu anume ce. Si fara ca acel ceva sa poarte un nume.

In drumul meu, l-am intalnit pe Cel care umbla cu Tunetul. Wakia Un Manee.

Un indian din tribul klamath-modoc. Un traitor in spiritul învăţăturilor Lakota.

Un spirit care a urcat in arborele vietii si care a dansat cu soarele. Care si-a prins in par pene de vultur pentru a auzi cantecul stelelor.

Un indian care a luptat multi ani pentru ca fratii lui sa aiba drepturi. Si care acum calatoreste departe de pamantul natal pentru a raspandi semintele intelepciunii natiunii sale.

Are o privire blanda, de un negru adanc, care poarta in ea pecetea intelegerii tainelor vietii pe pamant.

El te invata ca spiritualitatea nu e ceva de cautat departe, in afara ta. Nu cauta un Dumnezeu in ceruri, dincolo de nori.

Adevarata spiritualitate e un lucru simplu : acela de a fi o fiinta umana. Si de a vedea sacralitatea din ea.

Aminteste-ti continuu : Sunt un spirit frumos, sunt un spirit frumos, sunt un spirit frumos.

El te invata cum sa le vorbesti semenilor tai fara cuvinte, pe limba inimii, pentru ca ei sa te poata intelege si auzi.

In limba natiunii sale nu se foloseste « al meu » sau « a mea ». U shi.  Noi nu avem nimic in aceasta lume. Totul ii apartine lui Wakan Tanka, Marele Mister.

Pamantul acesta nu este « al meu », eu doar il am in ingrijire. Bizonul pe care l-am vanat nu este « al meu ». El si-a dat viata pentru ca tribul sa poata supravietui. Ma rog pentru sufletul lui si ii multumesc pentru sacrificiul pe care l-a facut pentru noi.

El te indeamna sa dansezi liber, sa te lasi purtat de dansul inimii, sa calatoresti prin toate tarile aflate in tine.

Tot el te invata sa iti canti durerea si uratul pentru a le transforma in bucurie. Uratenia se va pierde in frumusetea cantecului.

(un exemplu..."Am fost plin de manie candva/Insa acum mania mea s-a transformat in iubire" - creeaza-ti tu singur melodia sau compune alte versuri care ti se potrivesc tie)

Si tot de la Cel care umbla cu Tunetul am auzit probabil cel mai frumos si sincer dialog...

"Wakan Tanka, iti cer binecuvantarea.

Adu pace in aceasta minte.
Adu claritate in aceasta minte.
Adu alinare in aceasta minte.

Adu pace in aceasta inima.
Adu claritate in aceasta inima.
Adu alinare in aceasta inima.

Fa ca mintea si inima mea sa lucreze bine impreuna.
Ia de la mine greutatea.

Aceasta minte iti apartine tie.
Aceasta inima iti apartine tie.
Acest trup iti apartine tie.

Protejeaza aceasta minte pentru ca este a ta.
Protejeaza aceasta inima pentru ca este a ta.
Protejeaza acest trup pentru ca este al tau.

Atinge acesti ochi pentru a vedea ce trebuie sa vada.
Atinge aceste urechi pentru a auzi ce trebuie sa auda.
Atinge aceste buze pentru a rosti ce trebuie sa rosteasca.

Wakan Tanka, nu am nimic sa iti ofer.

Tot ce am sa iti dau este greutatea din inima mea.
Tot ce am sa iti dau este tristetea din inima mea.

Credinta mea este totala in tine.

Singurul lucru pe care il am sa iti spun este Multumesc”.

*Wakan Tanka = Marele Mister


Iti multumesc pentru aceste invataturi, Wakia Un Manee. Un "ceva" din mine a simtit sa le impartaseasca mai departe.

Mai multe despre Vernon Foster (Wakia Un Manee) si despre seminariile pe care le sustine in Romania, poti afla aici:
https://www.facebook.com/spiritualitatenativamericana?ref=ts

Daca ti-au placut aceste randuri, lasa-mi un comentariu mai jos sau transmite acest articol si prietenilor tai.

Cu bine,
Shirin Shanti

Ti-ai dorit si tu vreodata sa calatoresti intr-un tinut indepartat, un fel de "promised land"  despre care ti-ai faurit sperante, visuri, asteptari?

Mult timp am visat sa ajung in Tibet. Un taram misterios si fascinant in care culmile golase se imbratiseaza cu cerul, iar lacurile de un albastru topaz iti amintesc de un paradis pierdut.

Si tot dorindu-mi sa ajung acolo, in mintea mea imi faurisem un tablou cu manastiri ascunse-n munti... clopotei cu sunet cristalin leganati de vant intr-o poarta de lemn ... flacari unduindu-se tacut in noaptea plina de mistere... Intr-o odaie calda, un batranel senin si bland asteptand in tacere; Invatatorul pe care-l cautasem atata timp...acela care avea sa ma ajute sa inteleg "taina cea mare".

Tablou idilic...doar ca era putin cam diferit de ceea ce aveam sa intalnesc in calatoria mea recenta in taramul mult ravnit.

Iti voi povesti pe scurt ce am trait, caci daca as face-o pe-ndelete, as scrie probabil un roman de calatorii.

Lhasa ...Daca ti-ai inchipuit vreodata ca e un orasel pierdut in munti, te-ai pacalit. E un oras modern, cu banci, restaurante, hoteluri de 5 stele, parcuri de agrement si fantani arteziene.

La locul de cazare, o atmosfera "specific" tibetana: spatii imense, candelabre, gresie lucioasa si o mocheta rosie in care te scufunzi cu tot. Un personal hotelier extrem de vigilent. E suficient doar sa gandesti ca ti-ai dori sa bei un ceai si chelnerite agile cu trasaturi masculine ti-l aduc la masa inainte sa apuci sa-l ceri.

Potala...un palat alb-rosu grandios ce face corp comun cu stanca. Stai uimit la poalele lui si te intrebi la ce scoli or fi studiat arhitectii acelor vremi? Cu ce tehnologie au construit cu patru secole in urma un edificiu inalt de 117 metri?

Teorii mai noi sustin ca tibetanii ridicau in aer uriase blocuri de piatra prin puterea sunetului generat de tobe si trambite la care calugarii cantau intr-o dispunere concentrica si intr-un ritm stiut numai de ei. Tehnici preluate de la fratii extra-terestri, cine stie?

In interiorul palatului ajuns acum muzeu, esti intampinat de arta straveche tibetana; picturi murale, mormintele Dalai Lamasilor anteriori, stupe incrustate cu pietre pretioase ce emana o energie foarte speciala.

Calugarii de aici, studenti chinezi invesmantati in straie stacojii, butonand de zor la celulare state-of-the-art in timp ce mormaie mantrele cu evlavie.

Mii de tibetani plini de credinta vin in pelerinaj la Potala; trec rauri, rauri, inconjurand palatul de trei ori, rotind cilindrii aurii cu mantre si repetand in soapta Om Mani Peme Hung. In ochi le poti citi curajul si spiritul rebel al unui neam nascut la munte.

Piata Barkhor, o alta zona forfotind continuu de turisti si tibetani purtand in maini moristi de rugaciune aducatoare de pace in lume. Aici e un loc mai special, unde se dau frecvent spectacole de teatru cu "torte" tibetane._

Templul Jokhang...Istorie, ofrande, divinitati protectoare. Frumos si luminos pe dinafara.  Intunecos si cu miros de vechi si ranced inauntru. In eter puteste o suferinta apasatoare si aduceri aminte de moarte.

Norbulingka ...Resedinta de vara a liderilor spirituali ai Tibetului. Un loc linistit si luminos.

Un parc imens cu alei lungi strajuite de arbori inalti, un lac verde pe care trec agale rate albe si negre-verzui, fantani arteziene, arbusti de liliac si multe flori galbene, portocalii si roz. Pacat ca proprietarii sunt plecati pe undeva prin nordul Indiei intr-un concediu prelungit...

Marile manastiri de la poalele muntilor

Sera ...Pe aici calugarii par destul de veseli si comunicativi. Se intrec in dispute filosofice pe teme de principii buddhiste; bat din palme si picioare si se mustruluiesc unii pe altii daca nu si le-au insusit. Un spectacol nostim, viu si demn de urmarit.

Pelkor Chode...in inima Tibetului, la 4050 de metri altitudine, o manastire mai altfel decat celelalte; aici miroase a Tibet pur. In curtea interioara, o stupa alba pe sapte nivele, cu sute de altare in interior. Parcurgerea ei e ca un drum initiatic in care primesti sustinerea divinitatilor protectoare. Statui uriase de buddhasi si boddhisattvasi iti surad misterios si iti ofera binecuvantarea lor.

Traversand Tibetul...

Un tinut pietros, preponderent cenusiu, cu peisaje selenare, in care doar iacii iesiti la pasunat (te miri ce ierburi gasesc) aduc un plus de culoare.

Daca te-ai gandit vreodata ca viata ta e grea, priveste cum isi ara tibetanii pamantul pietros cu plugul tras de iaci.

Ghetarul Karo La...La peste 7000 de metri altitudine, se inalta grandios un ghetar de munte ce naste sute de izvoare si cascade.
O parte din el s-a topit deja pana la jumatatea muntelui din cauza cresterii anuale accentuate a temperaturii.

Ruinele fostelor manastiri tibetane iti povestesc tacut despre istoria zbuciumata a acestui tinut si iti reamintesc de efemeritatea a tot ce nu e spirit.

La finalul a sapte zile de calatorie in Tibet, se profileaza semet la orizont si lantul muntilor Himalaya, invesmantat in albul pur al sperantei intr-o lume mai dreapta si mai buna. Peisaje sublime care iti opresc rasuflarea. Mai multe nu-ti pot povesti...

Iti doresc doar sa ajungi si tu pe "acoperisul lumii" si sa le vezi cu ochii tai.

Si totusi ...un ceva lipseste. Un ceva destul de important. Acel ceva pe care ma asteptam sa-l intalnesc aici si totusi nu l-am gasit. Am revenit in tara cu un gol apasator. Un timp nu am putut vorbi despre aceasta experienta. Visasem la un taram idilic ce nu exista, sau cel putin nu exista acolo unde il cautam eu, in exterior.

Si astfel s-a incheiat visul meu tibetan, al unei calatorii intr-un taram indepartat si fascinant, in care speram sa intalnesc un maestru si odata cu el, o cheie pentru dezlegarea misterelor.

Intr-un final am inteles ca acel taram idilic al iluminarii pe care il cautam in afara mea era doar o iluzie.

Acum nu mai alerg dupa iluzii, dar tot mai vreau sa plec in calatorii. Urmatoarea va fi una organizata chiar de mine! Insa va fi una in Tibetul interior.

Haideti, cine se mai inscrie?

TASHI DELEH (salut tibetan care inseamna binecuvantari si noroc),

Shirin Shanti