Uneori, unora mai tineri in spirit si traitori, le vin idei ingenioase despre cum poti sa aduci departarile aproape sau exteriorul in interior.
Recent, am trait o experienta deosebita, la initiativa unor tineri speciali. Majoritatea din generatia anilor 80-90, care au o minte mai libera de dogme si sabloane ezoteriste.
Un Festival intr-un apartament de bloc. Da, festival. Cu artisti de tot felul: chitaristi, percutionisti, vocalisti, actori amatori, independenti si profesionisti, plus un public rafinat si sensibil de toate varstele. Festival la care am fost invitata sa particip si eu cu bolurile cantatoare.
Ideea originala, pornita initial de la Brasov, a fost adoptata si la Iasi de Desiree, o pasare calatoare si tanara scriitoare care, in doua camere de apartament si o bucatarie a reusit sa adune 30 de suflete de artisti, daca nu mai multe.
Intentia de baza a fost cea de a crea un fel arta pentru comunitate, intr-un spatiu mic, in care fiecare participant sa poata sa se manifeste, fie ca actor, fie ca spectator, fie amandoua.
Initial, asteptarile mele nu erau prea mari, caci ma gandeam la imbulzeala ce avea sa iasa cu oameni multi adunati intr-un spatiu mic. Insa, atunci, spatiul parca s-a expansionat, fiindca acolo unde este pace in spirit, oamenii buni incap oricat de multi.
Intreg evenimentul a iesit neasteptat de viu si frumos. Fiindca una e sa mergi la un teatru sau sa asculti un concert pe scena si alta e sa ai un grup de artisti in mijlocul camerei tale, facandu-te sa pasesti si sa traiesti chiar tu in povestea lor.
Imagineaza-ti cum suna un djembe, un hang drum, o chitara clasica si una electrica acordandu-se impreuna in sufrageria ta.
Imagineaza-ti cum e sa savurezi la tine in living un ceai chinezesc pu-erh sau oolong preparate si servite pe o masuta din lemn si insotite de un grup de omuleti si animalute din lut care primesc pe cap un botez al ceaiului, inainte de a fi servit.
Imagineaza-ti cum e sa joci intr-o piesa de teatru in bucatarie, un loc numai bun in care sa vorbesti la telefon cu propria inima.
Si stateam eu si gandeam cum traim noi asa, intr-o tarisoara frumoasa cu multi oameni valorosi si tot ne plangem ca e tara aiurea, ca-s conducatorii incapabili, ca e mult mai bine in afara, cat mai departe, oriunde, numai sa fie in alta parte...
Dar oare sa fie schimbarea destinatiei cheia fericirii si rezolvarii nemultumirii si frustrarilor?
La un moment dat imi spune Adi, un fan al bolurilor cantatoare, care parca m-a trezit din modul in care gandeam: „Tu iti dai seama? Cu sunetele astea, noi am adus Tibetul aici, la noi, acasa.”
Imi imaginez cum ar fi daca tot mai multi oameni si-ar deschide casele, ar deveni mici mecena si ar invita artisti si public sa se manifeste in spatiul lor. S-ar crea tot mai multe nuclee de frumusete si armonie, in care oamenii pot comunica si interfera usor. Chiar nu e nevoie sa asteptam ca altii sa ne schimbe dispozitia, orasul, tara. Sa incepem sa o facem chiar noi. Cu lucruri la scara mica, dar cu potentialul de a deveni lucruri mari.
O zi cu inspiratie iti doresc!
Shirin Shanti
P.S.1: Multumiri si recunostinta organizatoarei, Desiree Halaseh, autoarea cartii Spatiul dintre nori, invitatilor - Centrul Cultural Chinez Iasi, trupa de teatru Introspect, actorii Andreea Boboc, Alexandru Zob, instrumentistii Lucian Bursuc, Eduard Draude, Razvan Sbingu, Vlad Moraru, Stefan Cristiean - si publicului receptiv.
P.S.2: Iata aici cateva imagini de la microfestival, care pot da o idee despre ceea ce s-a petrecut in acel microspatiu. Doar cand te afli acolo, in mijlocul sunetelor, trairilor, senzatiilor, emotiilor, poti spune cat de intens a fost.
RSS Feed
